Situat la poalele munților Plopiș, pe șoseaua care duce de la Aleșd la Pădurea Neagră, la 3 km est de Aleșd, satul Peștiș se întinde de-a lungul văilor afluenților pârîului cu același nume (Valea Șinteului și Valea Morii). Ramificația estică a satului urmează cursul pârîului Valea Morii cu Valea Lion, pe un promontoriu cu coaste abrupte care separă cele două văi, se află peștera denumită de localnici „Piatra Jurcoaiei”.
Săpată în calcar de vîrstă triasică, peștera constituie cea mai dezvoltată formațiune carstică de pe versantul drept al văii Crișului Repede. Portalul peșterii este orientat est-sud-est avînd o deschidere ce nu depășește 3 m lățime, iar înălțimea de 1,60 m. Peștera comportă o singură galerie lungă de 5,50 m, avînd în medie aceeași lățime. La capătul acestei galerii scurte se găsesc două mici ramificații, una mai îngustă spre nord și alta ușor mai largă în sens opus, dînd impresia unor galerii colmatate. Tavanul este neuniform; în treimea mijlocie urcă brusc 
în formă de cupolă (cca. 4 m de la planșeu) această lărgire bruscă înspre portal fiind separată de o „perdea” de calcar corodat, relativ îngustă, iar înspre fundul peșterii se lărgește ușor. Interiorul este lipsit de formațiuni concreționare, pereții fiind puternic lapiezați. Boltirea tavanului, precum și ramificațiile s-au dezvoltat de-a lungul diaclazelor. Pereții din spre sud formează un diversticol încadrat între două coloane de calcal corodat, care apare la intrare ca o fereastră. Peștera uscată și relativ însorită, a oferit condiții prielnice unei locuiri umane încă din cele mai vechi timpuri.
Ignat 1973 – Ignat D., Contribuții la cunoașterea neoliticului din Bihor.
În cadrul săpăturilor au fost descoperite diverse fragmente: fragmente ceramice pictate, unelte și un mormânt aparținând unui copil în vârstă de 6-8 ani.
