Satul Bratca – prima atestare documentară: 1435. Este punct de plecare pentru o serie de trasee interesante în zonă: spre V. Brătcuţei, V. Boiului şi cu maşina spre platoul Damiş. În zonă există numeroase peşteri de mari dimensiuni, precum: P. Sâncuta sau P. Izbucul Dămişenilor. Datorită importanţei ştiinţifice şi peisagistice, dar şi dificultăţilor tehnice, accesul în aceste reţele subterane este permis doar cu autorizaţie specială.
Sub o stâncă situată în punctul numit Coasta Luchii au fost descoperite piese ceramice şi răzuitoare din obsidian.
În sat se mai păstrează biceiuri populare de nuntă, Anul Nou (Vergelul), Bobotează (Chiraleisa), teatru nescris şi târgul săptămânal de sâmbătă.
Valea Brătcuţei – relativ largă, parcursă de un drum, formează chei în sectorul inferior (cu o lungime de 4,4 km). Are câteva aşezări tradiţionale şi un sat de vacanţă. În locul numit „la Morile Sichii”, situat pe vale, se află două mori de apă alimentate de la un iaz comun. Morile au fost construite la sfârsitul sec. al XIX-lea , respectiv începutul sec. XX.
Valea Boiului – una din puţinele văi carstice lipsite de chei şi una din cele mai interesante văi din Munţii Pădurea Craiului. Pe parcursul ei găsim cascada Şipote.
Satul Damiş – prima atestare documentară: 1587-1589
Arhitectură şi obiceiuri populare tradiţionale; Instrumentişti la vioară cu goarnă. Este punct de plecare pentru două platouri carstice deosebite : Damiş şi Ponoraş – cuprinse între Valea Mişidului şi Valea Brătcuţei, se întind pe o suprafaţă de cca 39 km şi au o înălţime medie de 700 m. Aici se poate admira relieful carstic de suprafaţă (lapiezuri, doline, ponoare) şi o serie de specii de plante : o specie de stânjenel (Iris sibirica), două specii de orhidee observate sporadic, la fel ca Arnica montana (prezentă în fâneţele din zonă care încă sunt exploatate tradiţional). Mai apar afinul şi merişorul, precum şi iarba neagră (Calluna vulgaris) cu părul porcului (Nardus stricta), care de obicei se identifică în zonele montane mai înalte. În pâraiele din zonă găsim racul de ponor, specie ocrotită şi care indică un ecosistem curat, nepoluat încă.
Aici mai găsim numeroase peşteri, dintre care se remarcă Peştera Toaia, Ponoraş (rezervaţie speologică), P. Stanul Ciuţii, P. de la Întorsuri şi P. din Ţigănişte. Dintre avene (peşteri verticale), demne de menţionat sunt: Avenul lui Paşcalău, Av. Berna, Av. din Groapa Sturzului, cu adâncimi cuprinse între 50-100 m.
Biserica de lemn de la Delureni (Beznea) – sat învecinat cu Bratca – construită în 1725 şi restaurată în 1965.
Satul Bălnaca – prima atestare documentară: 1406
În două peşteri de pe raza localităţii au fost descoperite diferite piese cu valoare arheologică din perioadele Halltatt şi faza de trecere spre Epoca Bronzului.
