Avându-şi izvoarele în Podişul Păniceni, Crişul traversează depresiunea Huedinului şi apoi intră între masivul vulcano-plutonic al Vlădesei şi Munţii Meseşului. Adevărata sa aventură va începe însă abia după cunfluenţele cu Henţul şi Drăganul, ceva mai avale de ultimul sat clujean : Bucea.
Din acel punct, având Pădurea Craiului în stânga şi Plopişul în dreapta, apele au fierăstruit în calcare mezozoice unul dintre cele mai spectaculoase defileuri ale ţării. Calea ferată şerpuieşte de-a lungul apei, pe când şoseaua urcă pe dealul numit Piatra Craiului.
La doar câţiva kilometri aval de Bucea, Crişul primeşte aportul văii Iadei, venită tocmai dinspre înaltele platouri ale Munţilor Bihor. Porţiunea dintre Şuncuiuş şi Vadul Crişului este cea mai spectaculoasă de pe întreg traseul acestui râu şi merită să poposiţi aici pentru a admira peisajul deosebit şi pentru a descoperi o serie de valori naturale felurite. Această porţiune a fost declarată rezervaţie ştiinţifică de către Academia Română pentru prima dată în 1955, iar în prezent este parte din aria protejată de interes european sit Natura 2000 ROSCI0062.
Intrat în depresiunea Vadului, grabenul situat între munţii Pădurea Craiului şi cei ai Plopişului, Crişul Repede se va domoli uşor, fără însă să îşi piardă din vigoare. Din dreptul oraşului Aleşd parcursul său este presat cu o salbă de lacuri artificiale, iar înainte de intrarea în Oradea el părăseşte definitiv zona montană.
Atracţii, pornind de la Şuncuiuş spre Vadu Crişului (în aval pe Criş) :
Zona marelui meandru al Crişului Repede, chiar înainte de intrarea în sat, care adăposteşte o serie de peşteri importante pentru descoperirile paleontologice care s-au făcut aici :
Peştera Napiştileu – mormânt cu un bogat inventar, care a aparţinut probabil unei căpetenii din perioada Hallstatt. Alături a fost descoperit şi un vas dacic , datat pe baza unei monede emise de oraşul Dyrrachium ( sec. 1-2 Î.C.). Depozit fosilifer Pleistocen superior.
Peştera Ungurului (parţial vizitabilă, amenajată turistic, iluminată, adăposteşte colonii de lilieci), cu portalul său impresionant. Aici se află o staţiune arheologică situată la nivelul planşeului. Au fost descoperite 15 vase, piese de bronz şi amulete hallstattiene şi, fragmente ceramice lucrate la roată în perioada sec. IX-XI, aparţinând culturii Lesiana.
Cercetările speologice efectuate de T.Borodan şi I.Cociuba în această peşteră au condus, pe lîngă joncţionarea Pesterii Moanei cu Pestera Lesiana, la a descoperirea unor piese ceramice aparţinătoare culturii de vad. Punct fosilifer cu Ursus spelaeus.
Tot aici se găseşte un traseu de tip via ferrata care poate fi parcurs relativ uşor de oricine, precum şi o faleză echipată pentru escaladă sportivă (zona cabanei Zenovia, pe malul apei), care numără circa 15 trasee.
Canionul Pârâul Tare – localizat pe malul stâng al Crişului, în imediata apropiere a Peşterii Ungurului.
Fortificaţie de tip „pinten barat” din epoca fierului, situată pe Dealul Simionului.
De aici porneşte Valea Mişidului (afluent al Crişului Repede, vine de pe malul său stâng), care la rândul ei adăposteşte zeci de peşteri şi e parcursă de marcajul turistic triunghi albastru, ce vine de la Cabana Peştera din Defileul Crişului Repede, mergând până la Peştera Lesiana (în total 12 km). Valea are un sector de chei cu o lungime de peste 2 km.
Peştera Vântului – situată deasupra izbucului din Poiana Frânturii (mai jos de V. Mişidului), este cea mai lungă peşteră din România. Cercetările intreprinse de către Clubul de Speologie C.S.A. Cluj-Napoca, au condus până în prezent la topografierea a cca 50 km de galerii. Peştera Vântului este de o importanţă ştiinţifică deosebită, motiv pentru care accesul se poate face doar cu acordul şi în prezenţa unor ghizi autorizaţi ai C.S.A. Cluj. Dintre elementele de maxim interes amintim Meandrele „Emil Racoviţă”, Galeria 1 mai, speleotemele de aragonit şi gips respectiv depunerile minerale negre, ale căror compoziţie reprezintă o raritate pe plan mondial.
Satul Şuncuiuş – prima atestare documentară: 1256. Este punct de plecare pentru platoul carstic Zece Hotare, o zonă deosebit de frumoasă şi care se pretează drumeţiei şi speologiei. Adăposteşte 10 cătune izolate şi Peştera Bătrânului şi este dominat de relieful exocarstic, cu forme precum doline, lapiezuri, ponoare. Adăposteşte multe gospodării tradiţionale şi aici se practică vărăritul. Platoul este greu accesibil iarna.
Izbucul şi P. Izbândiş – în Peştera Izbândiş (localizată la baza platoului Zece Hotare) au fost descoperite mai multe fragmente ceramice din perioadele Coţofeni şi Hallstatt alături de resturi de Ursus spelaeus. De aici porneşte marcajul turistic cruce albastră, ce urcă pe platoul Zece Hotare şi merge la P. Bătrânului (în total 8 km).
Rezervaţia mixtă a Defileului Crişului Repede ocroteşte valorile peisajului deosebit, peşterile şi fauna cavernicolă a acestora, dar mai ales flora deosebită. Pereţii de calcar prezintă o floră sudică, vestigiu al unei vegetaţii xeroterme (ex. Ceterach officinalis, ferifa balcanică). Aici convieţuiesc specii europene albăstriţa, untul vacii) cu specii eurasiatice (omagul galben), mediteraneene (fierea pământului), circumpolare (floarea paştilor) şi specii carpato-balcanice (brânduşa, feriga). Specii protejate : dediţelul şi laleaua pestriţă, ceapa sălbatică, iarba surzilor. 
Fauna cuprinde diferite specii de amfibieni, reptile (inclusiv vipera), mamifere mici (dintre care toate speciile de lilieci sunt protejate prin lege), dar şi mai mari (căprioară, vidră, mistreţ, jder de pădure, vulpe, lup). Aici trăiesc peste 70 de specii de păsări (mierla, cinteza etc.), inclusiv răpitoare (vânturelul roşu, uliul păsărar, şoimul), dintre care multe sunt protejate.
Peştera de la Vadu Crişului este rezervaţie speologică datorită faunei cavernicole deosebite. Este parte integrată a rezervaţiei mixte. Peştera poate fi vizitată în compania unor ghizi autorizaţi.
În peştera Casa Zmeului se găseşte o construcţie din sec XIII („Vama Sării”) care adăpostea un oficiu vamal. În documente apare sub denumirea de „Portus Crisy”.
Între 1868-1896 au fost descoperite: un tezaur de monede feudale maghiare emise în perioada 1503-1536, monede feudale din sec XVI-XVII .
Satul Vadu Crişului – prima atestare documentară: 1256
Târgul de la Vama Sării este un eveniment local cu tradiţie, ce are loc aici în prima duminică din luna iunie. În Vadu Crişului se mai găsesc câţiva meşteri olari care produc ceramică albă, acesta fiind unul din puţinele centre de olărit de acest fel din ţară. Satul are o populaţie mixtă : română-maghiară.
