Cladire de patrimoniu, ctitorie a domnitorului Constantin Serban Cantacuzino, biserica a fost construita in 1659; este prima biserica de zid din Bihor avand arhitectura specific subcarpatica; a fost reconstruita in 1828 si renovata in 1910.
Localitatea Tinăud este una dintre cele mai vechi aşezări cu atestare documentară scrisă de pe Valea Crişului Repede, fiind amintită încă din anul 1214 în Registrul de la Oradea. Apoi, în anul 1219, aceasta a apărut în documente sub denumirea de Villa Tinod, iar în 1406 sub numele de Thynod, ca localitate locuită de români, localitatea Tinăud, făcând parte, alături de Aleşd şi Pestiş, din domeniul Cetăţii Piatra Şoimului. În 1623 aşezarea era stapanită de Gavris Movilă, cel care a avut un rol important în timpul prezenţei pe aceste meleaguri a domnitorilor români Constantin Şerban şi Gheorghe Ştefan (1658-1660), acestora datorânduli-se construcţia unei biserici cu ziduri de piatră în această zonă, ca semn al faptului că aceată aşezare avea un rol important în cadrul domeniului Cetăţii Piatra Şoimului. Primul slujitor al acestei biserici a fost preotul Popa Pătru, care a făcut parte din suita ce i-a insoţit pe aceşti doi domnitori şi care a fost în acelaşi timp şi protopopul scaunului românesc din părţile Aleşdului. De asemenea, trebuie amintit faptul că până în secolul al XVII-lea, Tinăud a fost în proprietatea unor nobili, pentru ca, după cucerirea otomană, alături de Aleşd şi Peştiş, să intre în componenţa Sângeacului de Aleşd.
